Se afișează postările cu eticheta Afaceri online. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Afaceri online. Afișați toate postările

miercuri, 16 iunie 2021

Rolul si functiile distributiei marfurilor

 

Problematica distribuţiei mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordată într-un context mai larg, pentru a putea evidenţia consistenţa şi perspectivele unui asemenea sector, luîndu-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale - comerţ cu amănuntul, comerţ cu ridicata, comerţ mijlociu etc. - iar, pe de altă parte, necesitatea unei evaluări corecte a rolului său atît în ceea ce priveşte dezvoltarea producţiei, cît şi în promovarea şi modernizarea consumului, astfel încît să poată fi apropiată de toate celelalte forme şi sectoare ale pieţei.

Servicii de Depozitare, Desfacere si Transport in București

Într-o asemenea accepţiune, este necesar a se porni de la schimbul de mărfuri şi rolul acestuia în evoluţia economică a fiecărui stat sau comunitate.

Organizarea schimburilor de mărfuri, în realizarea cărora este antrenat comerţul, constituie unul dintre actele fundamentale ale societăţii. Acest act care antrenează întreaga structură socială, prin acţiuni mai mult sau mai puţin spontane, defineşte, de fapt, locul economiei în ansamblul vieţii sociale, specializarea tot mai puternică şi delimitarea din ce în ce mai riguroasă a domeniilor de acţiune atît în cadrul frontierelor naţionale, cît si pe scară mondială.

Deposit frogorofic

Multitudinea de întreprinzători particulari sau colectivi, ce produc sau comercializează produse, creşterea numărului de consumatori sau a întreprinderilor utilizatoare ce au nevoie de produse, apariţia cumpărătorilor reprezentanţi, precum şi a diferitelor categorii de intermediari au generat, în timp, apariţia unui cadru propice desfăşurării si derulării schimburilor respective. Un asemenea cadru este reprezentat de piaţă, care apare ca un ansamblu de medii de comunicaţii prin care vînzătorii se informează unilateral asupra a ceea ce se oferă, a ceea ce au nevoie, asupra preţurilor pe care le cer şi pe care le propun, în scopul încheierii tranzacţiilor.

Piața Agro-Alimentarp București

Pe măsura dezvoltării societăţii, piaţa a cunoscut evoluţii spectaculoase, trecînd prin stadii succesive, de la forma sa tradiţională, reprezentată de halele publice, la forma sa modernă, bazată pe reţele de comunicaţii şi de distribuţie, care generează adevărate şocuri asupra organizării schimburilor din întreaga lume. Un asemenea context impune, în actuala perioadă, o cercetare deosebită pentru a defini conţinutul complex al pieţei şi al limbajului comunicaţiilor, fenomen ce apare ca deosebit de important atît pentru dezvoltarea şi derularea actelor de vînzare-cumpărare, cît şi a activităţii comerciale în general.

O componentă importantă a activităţii pe care agenţii economici o desfăşoară în cadrul pieţei este reprezentată de procesul de comercializare.

În economia modernă, caracterizată printr-o complexitate deosebită, cazurile cînd un producător poate să-şi vîndă direct mărfurile realizate sunt mai rare. Fabricantul lumii moderne are posibilitatea de a apela la o serie de intermediari ce îndeplinesc în cadrul pieţei diverse funcţii, alcătuind anumite circuite de distribuţie sau intrînd ca elemente componente ale lanţului logistic specific fiecărui produs destinat pieţei.

Căutînd să vină în sprijinul tuturor participanţilor la realizarea fluxului produselor (producător comerţ cu ridicata comerţ cu amănuntul consumator) lucrarea de faţă încearcă să lămurească o serie de probleme legate de distribuţie, abordate din punct de vedere comercial. Ea uşurează astfel procesele de decizie cu privire la stabilirea circuitelor produselor, atît sub aspectul fundamentării căilor de alegere a canalelor de distribuţie de către producători şi stabilirea logisticii corespunzătoare acestora, cît şi în ceea ce priveşte sistemele de integrare a grosiştilor, detailiştilor în vederea asigurării reţelei de unităţi şi a formelor corespunzătoare de comercializare a mărfurilor în cadrul fiecărei zone şi a tuturor punctelor de consum.

Continutul distribuţiei mărfurilor

Termenul de distribuţie desemnează ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor care asigură punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi serviciilor realizate de către întreprinderile producătoare. Sau, altfel spus, distribuţia reprezintă procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor intermediari sau finali, asigurîndu-li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerinţelor pe care le manifestă in cadrul pieţei.

Mijloacele şi operaţiunile desemnate prin termenul de distribuţie se clasifică în două mari categorii, ce pot fi consemnate prin noţiunile de distribuţie comercială şi distribuţie fizică. Distribuţia comercială constă în a transfera titlul de proprietate asupra produsului de la producător la consumator. Distribuţia respectivă poate fi asigurată prin intermediul agenţilor de distribuţie. Aceştia pot fi individuali, ca de exemplu vînzătorii din întreprindere, sau pot fi întreprinderi de comerţ cu ridicata, societăţi comerciale ce se ocupă de comerţul prin corespondenţă sau de comerţul cu amănuntul etc.

Distribuţia fizică, la rîndul său, constă în a pune, din punct de vedere material, bunurile şi serviciile la dispoziţia consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de transport şi al stocajului. Distribuţia fizică mai este întîlnită în literatura de specialitate şi sub denumirea de logistică comercială.

În economia modernă, a cărei evoluţie este bazată pe o funcţionare liberă a mecanismului de piaţă, procesul de distribuţie se are în vedere ca un proces care trebuie să contribuie la promovarea progresului economic general. Într-un asemenea cadru de interpretare, distribuţia depăşeşte limitele unei simple vehiculări de mărfuri, adăugînd sau asociind acesteia o gama de servicii în continuă creştere, precum şi o influenţă activă a producţiei, pe baza cunoaşterii amănunţite a consumatorilor.

Drept urmare, conceptul de distribuţie nu trebuie confundat cu mişcarea mărfurilor. În timp ce mişcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a mărfurilor de la producţie la consum, conceptul de distribuţie are în vedere un proces mai larg, care începe în momentul în care produsul este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi se sfîrşeşte o dată cu consumarea actului de vînzare la consumatorul final. În acest interval de timp şi spaţiu au loc o serie de activităţi economice, cum ar fi:

  • livrarea mărfurilor, transportul acestora, depozitarea şi conservarea lor, stocarea, vînzarea cu ridicata şi cu amănuntul etc.
  • mobilizarea resurselor materiale, financiare şi umane necesare realizării procesului respectiv
  • stabilirea modalităţilor de transfer a titlurilor de proprietate şi asigurarea practică a acestor titluri etc.

Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor consumatorilor şi, prin aceasta, creşterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecărei firme implicate în tranzacţiile comerciale.

Rolul şi funcţiile distribuţiei

Producătorii şi consumatorii, în cadrul oricărei societăţi, sunt separaţi prin distanţă, prin ignorarea reciprocă a mijloacelor şi nevoilor, prin disproporţii între cantităţile oferite de către fiecare producător şi cele cerute de fiecare consumator, precum şi prin decalajul dintre perioadele de realizare a produselor şi momentul manifestării nevoilor. Comerţul, ca fază intermediară esenţială între funcţia producţiei şi cea a consumului sau a utilizării, trebuie să asigure echilibrul necesar în cadrul pieţei şi fluiditatea actelor de vînzare-cumpărare.

Pornind de la aceste considerente, distribuţiei îi revine rolul de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum şi de a satisface nevoile consumatorilor, furnizîndu-le o serie de servicii ca: proximitatea preţului de vînzare, posibilitatea de a alege dintr-un sortiment larg bunurile şi serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor şi exigentelor etc. În vederea realizării echilibrului necesar în cadrul pieţei, prin regularizarea mişcării bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum, distribuţia reuneşte un ansamblu de funcţii economice esenţiale atît pentru producători cît şi pentru consumatori, permiţînd scurgerea producţiei spre locurile de consum, în cele mai bune condiţii(mai vezi:  Politica de distributie ).

Între principalele funcţii ale distribuţiei, literatura de specialitate consemnează:

  • schimbarea proprietăţii asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producător la consumator prin intermediul actelor de vînzare-cumpărare;
  • deplasarea produselor de la producător la consumator prin intermediul activităţilor de transport, stocare, condiţionare, manipulare, demontare sau asamblare, ambalare, etalare, vînzare etc.;
  • informarea, consilierea şi asigurarea service-ului după vînzare în vederea asigurării unei bune informări a clientelei cu privire la posibilităţile de satisfacere a diverselor trebuinţe, facilitării operaţiunilor de alegere a produselor necesare şi ajutării în procesul de întreţinere şi utilizare a diverselor bunuri achiziţionate;
  • finanţarea unor operaţiuni comerciale , funcţie ce are în vedere existenţa unor cazuri în care agenţii de distribuţie finanţează întreprinderile de producţie în procesul de cumpărare şi stocare a produselor în unele perioade în care mărfurile vor fi produse şi nu vor fi vîndute imediat clientului final.

Funcţiile enumerate scot în evidenţă faptul că rolul distribuţiei este multiplu şi benefic atît pentru producător cît şi pentru consumator.

Faţă de producător, distribuţia operează o regularizare a activităţii de fabricaţie, permiţîndu-i acestuia o eşalonare a producţiei pe parcursul întregului an gestionar prin comenzi în avans şi prin stocaje, operaţiuni care fac ca efectele oscilaţiilor sezoniere sau conjuncturale ale cererii să fie anihilate, distribuţia participînd la eforturile financiare ale producătorilor, plătind bunurile care se stochează fără a avea certitudinea vînzării lor. De asemenea, distribuţia, prin funcţiile sale, permite producătorului să-şi orienteze producţia şi să-şi trimită peste tot produsele sale, pe baza intereselor reciproce, prin participarea la organizarea şi realizarea acţiunilor promoţionale, destinate asigurării unei mai bune vînzări a produselor sau serviciilor.

În ceea ce priveşte consumatorul, distribuţia are, de asemenea, un rol esenţial. Ea pune la dispoziţia acestuia, acolo unde el se găseşte şi cînd doreşte, bunurile necesare, în cantităţile solicitate. Prin asemenea facilităţi, distribuţia îl scuteşte pe consumator de mari deplasări, de eforturi pentru efectuarea unor cumpărături mari şi imobilizări de sume, care, astfel disponibilizate, pot fi folosite în alte scopuri.

Vezi Sursa AICI

Procesul de distributie este un proces complex, reprezentand o componenta importanta a activitatii pe care agentii economici o desfasoara in cadrul pietei. Datorita importantei sale, un asemenea proces trebuie organizat astfel incat sa raspunda necesitatilor de realizare ca valoare a fiecarui produs, in functie de conditiile specifice in care actioneaza fiecare firma in cadrul pietei, de natura si puterea concurentei, de structura mijloacelor de desfacere, precum si de unele elemente conjuncturale specifice fiecarei perioade.

In contextul economiei de piata moderne, bazate pe functionarea libera a pietei, procesul de distributie trebuie considerat ca un proces care contribuie la promovarea progresului economic general. Prin urmare, distributia nu poate fi considerata o simpla vehiculare sau miscare de marfuri de la producator la consumator, ci trebuie asociate acesteia o gama de servicii aflate intr-o continua diversificare, precum si o influenta activa asupra productiei pe baza cunoasterii amanuntite a consumatorilor. Fluxul marfurilor de la producator la consumatorul final este insotit, precedat sau urmat si de alte fluxuri importante care ii conecteaza pe toti participantii la procesul de distributie:

fluxul negocierilor, al tratativelor de piata;

fluxul titlului de proprietate, al transferului lui succesiv cu fiecare operatiune de vanzare-cumparare a produsului;

fluxul informational, adica circulatia in ambele sensuri a informatiilor referitoare la dimensiunile, structura, modalitatile de desfasurare a activitatilor de distributie, rezultatele economico-financiare ale acestora;

fluxul promotional ce cuprinde mesajele si informatiile adresate pietei;

fluxurile in ambele sensuri ale finantarii si riscului;

fluxurile de la consumator la producator ale comenzilor si platilor.

Toate aceste fluxuri formeaza ansamblul relatiilor care se stabilesc intre agentii de piata in procesul de distributie.

Rolul si functiile distributiei marfurilor

Ca activitate de intermediere intre producator si consumator, distributia are un rol important si deosebit de complex, atat pe plan economic cat si pe plan social. Prin intermediul distributiei se finalizeaza activitatea economica a intreprinderilor si se incheie ciclul economic al produselor. Producatorul redobandeste, astfel, in forma baneasca, resursele investite pentru producerea bunurilor si totodata un profit pentru activitatea desfasurata, iar consumatorul, intra in posesia bunurilor necesare pentru satisfacerea trebuintelor sale, beneficiind totodata de o serie de servicii ca: informarea si posibilitatea de a alege dintr-un sortiment larg bunurile si serviciile ce corespund cel mai bine nevoilor si exigentelor, servicii post-vanzare, etc.

Distributia realizeaza legatura spatiala si temporala intre productie si consum, astfel:

din punct de vedere spatial, distributia pune in contact centrele de productie cu cele de consum, aflate, uneori la distante apreciabile, conecteaza diferite zone la circuitul economic national si international ;

din punct de vedere temporal, distributia este un regulator intre productie si consum, sprijinind desfasurarea lor specifica si amortizand efectele nesincronizarii lor.

Distributia indeplineste o serie de functii economice esentiale atat pentru producatori cat si pentru consumatori, permitand accesul produselor spre locurile de consum, in cele mai bune conditii:

schimbarea proprietatii asupra produsului, respectiv efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate de la producator la consumator prin intermediul actelor de vanzare-cumparare;

deplasarea produselor de la producator la consumator prin intermediul actelor de transport, stocare, conditionare, manipulare, demontare-asamblare, ambalare, vanzare, etc.;

informarea si consilierea consumatorilor precum si asigurarea service-ului dupa vanzare cu scopul facilitarii operatiunilor de alegere a produselor necesare si ajutarii consumatorilor in procesul de utilizare a bunurilor achizitionate;

finantarea unor operatiuni comerciale - este cazul agentilor de distributie care finanteaza intreprinderile de productie in procesul de cumparare si stocare a produselor in unele perioade in care marfurile vor fi produse si nu vor fi vandute imediat clientului final.

Aceste functii scot in evidenta faptul ca rolul distributiei este multiplu, avand efecte benefice atat pentru producatori cat si pentru consumatori.

Din punct de vedere al producatorului, distributia este cea care regularizeaza procesul de fabricatie, permitand o esalonare a productiei pe parcursul intregului an, prin comenzi in avans si prin stocaje, anihiland, astfel, efectele oscilatiilor sezoniere sau conjuncturale ale cererii. Distributia permite recuperarea resurselor financiare consumate de producatori, platind bunurile care se stocheaza fara a avea certitudinea vanzarii lor. De asemenea, distributia permite producatorilor sa-si orienteze productia si sa-si faca cunoscute produsele, prin participarea la organizarea si realizarea actiunilor promotionale, destinate asigurarii unei mai bune vanzari a produselor sau serviciilor.

Din punct de vedere al consumatorului, distributia are, de asemenea, un rol esential, punand la dispozitia acestuia bunurile necesare, in cantitatile dorite, la timpul si locul solicitat. Prin astfel de facilitati, distributia il scuteste pe consumator de mari deplasari, de eforturi si imobilizari de fonduri pentru cumpararea unor cantitati prea mari.

Contributia si rolul distributiei marfurilor in viata economica a societatii moderne poate fi apreciata si prin ponderea in care sfera economica a distributiei antreneaza fondurile materiale si resursele umane ale societatii, precum si prin ponderea pe care o detine in pretul final al produselor. Aceste ponderi sunt diferite, in functie de nivelul de dezvoltare a economiei si de structura pe ramuri a acesteia. Astfel, in tarile dezvoltate, cu o structura de productie complexa, distributia angajeaza aproape jumatate din populatia activa, revenindu-i mai mult de o treime din pretul final al marfurilor. Tendinta de crestere ce se manifesta in legatura cu cele doua ponderi poate fi explicata prin urmatoarele fenomene:

devansarea de catre distributie a ritmurilor inregistrate de productie;

cresterea distantelor dintre locurile de productie si cele de consum;

amplificarea gradului de complexitate a procesului de comercializare a produselor;

asumarea in totalitate de catre intermediari a functiei de constituire a stocurilor sezoniere;

permeabilitatea relativ mai redusa a distributiei la progresele tehnico-stiintifice, fata de alte ramuri;

reducerea timpului total destinat achizitionarii produselor si serviciilor, cresterea exigentelor si asteptarile clientilor privind alegerea dintr-un sortiment cat mai complet etc. (fenomene de natura sociala).

Canalele de distributie

Canalul de distributie reprezinta o succesiune de intermediari care realizeaza trecerea produsului si transferarea succesiva a dreptului de proprietate asupra produsului de la producator pana la consumatorul final.

Circuitul de distributie reprezinta ansamblul canalelor utilizate pentru a distribui o categorie de produse.

In literatura de specialitate, termenul de “canal de distributie” a inceput sa fie inlocuit cu termenul de “canal de marketing”, definit ca “un ansamblu de organizatii independente implicate in procesul de asigurare a disponibilitatii produsului pentru consum ori utilizare”.[2] Diferenta de terminologie are ca scop evidentierea rolului retelei de participanti la procesul distributiei si anume acela de a crea valoare pentru consumator.

Un canal de distributie include atat producatorul cat si consumatorul care formeaza punctele extreme, de intrare si iesire ale canalului alcatuit dintr-un lant de verigi prin care marfurile trec succesiv. In pozitia acestor verigi intermediare se afla firme specializate in activitati de distributie, produsul trecand printr-o serie de procese si etape in care isi schimba succesiv locul, proprietarul si chiar infatisarea materiala.

Decizia unei firme de a se ocupa singura de activitatea de distributie sau de a o incredinta, partial sau total, altor firme specializate in distributie (intermediari) implica o atenta evaluare a costurilor si beneficiilor rezultate. Aceasta decizie de a presta sau de a cumpara servicii are nu numai o importanta economica ci reprezinta, totodata, o decizie strategica.

Avantajele utilizarii unor firme specializate in distributie, adica a intermediarilor, sunt urmatoarele:

capacitatea de a satisface cererea de servicii la un cost rezonabil;

reducerea capitalului alocat pentru distributie;

mai multa flexibilitate;

o acoperire mai buna a pietei din punct de vedere geografic;

costuri de operare mai mici, atat pe ansamblu cat si in zonele periferice;

impartirea riscurilor implicate de relatiile de afaceri;

disponibilitatea serviciilor specializate;

abilitatea de a redistribui resursele de management;

reducerea riscurilor totale.

Aceste avantaje pot fi contracarate, intr-o anumita masura, de unele dezavantaje, cum ar fi:

pierderea controlului direct al producatorului asupra produsului;

inexistenta unor date adecvate pentru verificare si control;

reducerea rotatiei stocurilor;

cresterea costului de stocare datorita unor niveluri mai mari ale stocului;

probleme de contabilitate, cum ar fi inregistrarea pierderilor din stoc;

incapacitatea de a raspunde cererilor speciale;

costuri directe mai mari;

costuri mai mari datorate pierderilor si deteriorarilor de produse din stoc;

probleme de comunicare cu clientii.

Multe din aceste dezavantaje pot fi eliminate printr-o gestionare ferma si eficienta, prin existenta unor sisteme de raportare si monitorizare combinate cu stabilirea unor relatii de parteneriat cu intermediarii.

Canalul de distributie nu trebuie avut in vedere doar ca un itinerar al deplasarii produselor, ci ca o succesiune de transferuri ale titlului de proprietate asupra produsului intre diferitele verigi componente ale lantului de distributie.

Activitatile intreprinse intr-un canal de distributie pot fi impartite in trei categorii:

activitati care privesc schimbarea proprietatii asupra produsului: negocieri, cumparari si vanzari (canalul comercial);

activitati care privesc furnizarea fizica a produsului: transportul, depozitarea etc. (reteaua de distributie fizica);

activitati auxiliare care le faciliteaza pe cele de mai sus: colectarea si propagarea informatiilor, asumarea riscului, finantarea, activitatea promotionala;

Un canal de distributie reprezinta un organism complex, diferit de la o categorie de marfuri la alta, caracterizat de lungime, latime, adancime.

A. Lungimea canalului de distributie este data de numarul verigilor intermediare care participa succesiv la realizarea transferului marfurilor de la producator la consumator.

Pe baza acestui criteriu, canalele de distributie se impart in:

canale directe (producator-consumator) in cadrul carora nu intervine nici un intermediar, vanzarea fiind realizata direct de producator sau reprezentantii acestuia catre consumatorii finali;

canale indirecte care, la randul lor, pot fi:

canale scurte care presupun existenta unui singur intermediar intre producator si consumator;

canale medii in care producatorul vinde produsele unei centrale de cumparare care le distribuie apoi diferitelor puncte de vanzare (detailistilor);

canale lungi care cuprind mai multi intermediari angrosisti si detailisti.

Clasificarea canalelor in functie de lungimea lor are la baza ideea conform careia un circuit scurt este mai putin costisitor, oferind posibilitatea practicarii unui pret mai redus, desi in practica, firma care domina canalul isi insuseste profitul suplimentar rezultat din eliminarea celorlalti intermediari, nefiind interesata sa reduca pretul de vanzare final.

In Figura nr. 4 sunt prezentate diferite tipuri de canale de distributie, in functie de lungimea acestora.

Figura nr. Tipuri de canale de distributie

Canalele directe (ultrascurte) prezinta urmatoarele avantaje pentru producatori: o buna cunoastere cantitativa si calitativa a pietei, eliminarea intermediarilor si marjelor ce le revin acestora, flexibilitate in cazul unor schimbari in cadrul mediului socio-economic. Utilizarea canalelor directe are si dezavantaje, cum ar fi: resurse considerabile financiare si umane pentru functionarea magazinelor si a depozitelor, pentru stocarea marfurilor si finantarea stocurilor, posibilitati reduse de a distribui marfurile prin alte canale, dificultatea realizarii unei distributii intensive in cazul in care consumatorii sunt dispersati geografic.

Canalul indirect scurt este utilizat datorita urmatoarelor avantaje: eliminarea marjei comerciale incasate de angrosist, facilitarea controlului asupra canalului, stabilirea contactului cu piata si consumatorii. Dezavantajele acestui tip de canal sunt: dificultati in organizarea interna si externa a canalului (infiintarea unor depozite zonale, facturari, expeditii numeroase etc.), detailistii comanda in cantitati mici, fapt care ridica problema rentabilitatii pentru producator, riscul nedecontarii obligatiilor de catre detailistii insolvabili, necesarul ridicat de fond de rulment determinat de stocurile si creantele mari.

Canalele lungi prezinta urmatoarele avantaje: reducerea cheltuielilor de transport ca urmare a cumpararilor efectuate in cantitati mari,  stocarea marfurilor de catre angrosisti cu efecte pozitive asupra trezoreriei producatorului, angrosistii ofera servicii comerciale si tehnice producatorului (previziunea cererii, studiul concurentei, studiul cererii etc.), regularizarea productiei ca urmare a cumpararilor efectuate chiar si in extrasezon. Dezavantajele canalelor lungi sunt: puterea contractuala a angrosistilor limiteaza marja de autonomie a producatorului, cheltuieli mari de promovare a vanzarilor catre angrosisti, pierderea contactului direct cu detailistii si consumatorii finali.

B. Latimea canalului de distributie este data de numarul unitatilor prin care se asigura circulatia unui produs in cadrul fiecarei verigi a canalului de distributie respectiv (angrosisti, centrale de cumparare, curtieri si agenti comerciali, detailisti implicati in distributia marfurilor de la producator la consumator). Structura canalului de distributie este determinata de trei elemente esentiale:

cerintele clientului final – aceste cerinte vor duce la constituirea unui grup de consumatori cu nevoi asemanatoare, adica la un segment de piata;

posibilitatile firmei furnizoare;

disponibilitatea si dorinta intermediarilor de a participa in cadrul canalului.

Structura canalului de distributie se schimba, evolueaza in timp si variaza de la o piata la alta. Spre exemplu, canalele de distributie care deservesc pietele rurale tind sa aiba mai multi intermediari decat canalele care deservesc pietele urbane, deoarece cantitatile de marfuri mai mici solicitate in mediul rural fac livrarile directe catre detailisti, mai putin atractive. De asemenea, cu cat profitul obtinut din comercializarea produsului este mai mic si frecventa de achizitie a produsului este mai mare, vor exista mai multi intermediari in cadrul canalului de distributie.

C. Adancimea canalului de distributie sau gradul de apropiere a acestuia de punctele in care au loc procesele de consum, exprima masura in care procesul de distributie asigura apropierea produselor de punctele efective de consum. Din acest punct de vedere, canalele de distributie difera in functie de natura bunurilor distribuite, astfel:

la bunurile de utilizare productiva si la unele bunuri cu cerere rara, distributia are un grad ridicat de concentrare teritoriala, astfel incat punctele de vanzare se afla la distante mari de punctele efective de consum;

la bunurile de larg consum, canalele de distributie sunt mult mai adanci, bunurile fiind aduse cat mai aproape de consumator.

In functie de forma de organizare a relatiilor dintre firmele participante la distributie se disting urmatoarele tipuri de canale[3]:

1. Canalele traditionale - caracterizate prin absenta unor relatii formale intre membrii sai, precum si printr-o descentralizare a procesului decizional. Deoarece nu exista coordonare intre membrii canalului se pot produce conflicte care intrerup functionarea acestuia.

2. Canalele organizate - cu urmatoarele forme:

canale administrate - caracterizate prin faptul ca unul sau mai multi membri ai canalului dispun de capacitatea de a influenta deciziile celorlalti membri prin stimulare sau constrangere. Masurile de stimulare a participantilor la procesul de distributie sunt: reducerea pretului de vanzare-cumparare, garantarea unui volum minim de tranzactii, acordarea exclusivitatii in comercializarea unui produs sau a unei marci, acordarea asistentei tehnice in gestionarea magazinelor. Masurile de constrangere practicate in vederea dominarii canalului sunt: distributia prin canale concurente, retragerea exclusivitatii, blocarea conditiilor care asigurau o finantare avantajoasa. Capacitatea unei firme de a exercita controlul canalului de distributie depinde de pozitia ei pe piata, de comportamentul consumatorului (gradul de fidelitate) si de diversele restrictii impuse de legislatie.

canale contractuale - utilizate pentru a evita situatiile conflictuale. Intreprinderea ia initiativa de coordonare pe o baza contractuala acceptata de catre ceilalti participanti. Aceste canale cunosc mai multe forme: lanturi voluntare, grupuri de detailisti, franciza.

canale integrate - aceeasi intreprindere detine atat depozite, cat si magazine, indeplinind atat functii de angrosist cat si de detailist. Recurgerea la o strategie de integrare se justifica prin argumente de natura economica (reducerea costului distributiei) si strategica (asigurarea unui control total asupra intregii distributii).

Fiecare categorie de bunuri are canalele sale specifice de distributie. Uneori, acelasi produs poate fi distribuit prin canale de dimensiuni diferite. Tipurile de canale difera atat in functie de natura bunurilor, cat si in functie de piata interna sau externa unde se realizeaza distributia acestora.

Distributia pe piata interna

Distributia la nivelul pietei interne (nationale) reflecta nivelul de dezvoltare a economiei, structura acesteia, precum si unele particularitati demografice, naturale, sociale etc. ale fiecarei tari.

In ce priveste distributia in Romania, in perioada actuala, aceasta poarta amprenta tranzitiei spre economia de piata functionala, observandu-se conturarea treptata a unui nou sistem de distributie bazat pe metode, structuri si forme specifice economiei de piata.

Dupa anii ’90, in tara noastra are loc o crestere a importantei distributiei reflectata prin sporirea gradului de implicare a unui numar tot mai mare de producatori in activitatile de distributie a propriilor produse si prin dezvoltarea sectorului comercial.

Evolutia ascendenta a comertului cu ridicata si cu amanuntul in tara noastra este evidentiata prin cresterea numarului firmelor care isi desfasoara activitatea in acest domeniu, unele dintre ele avand chiar ca profil de activitate exclusiv procese ale distributiei.

Dinamica numarului de intreprinderi comerciale inregistreaza un ritm mediu superior celorlalte ramuri economice, ceea ce duce la cresterea ponderii acestora in numarul total de intreprinderi. In acelasi timp, dinamica personalului comercial urmeaza o evolutie asemanatoare, direct determinata de evolutia volumului circulatiei marfurilor, de cresterea gradului complexitate a activitatii comerciale ca urmare a modificarilor substantiale intervenite in structura marfurilor si in nivelul exigentelor consumatorilor. In consecinta, are loc cresterea raspunderii morale si materiale ale operatorilor comerciali, perfectionarea calitatilor pe care trebuie sa le intruneasca personalul din intreprinderile comerciale: cunoasterea marfurilor sub aspect tehnic si merceologic, specificul unor grupe de marfuri, cunoasterea pietei si influentarea furnizorilor de marfuri etc.

Toate aceste fenomene sunt rezultatul procesului de privatizare si de incurajare a initiativei private.

Totodata, se constata aparitia unor noi tipuri de intermediari care contribuie semnificativ la cresterea utilitatii bunurilor pentru consumatori. Realitatea ne arata, insa, ca exista numeroase firme prezente in canalele de distributie, care nu aduc o valoare adaugata semnificativa pentru utilizatorul final, contribuind doar la cresterea pretului final al produsului. Treptat, structura sistemelor de distributie se va modifica in functie de nevoile si exigentele consumatorilor, ceea ce va conduce la eliminarea acelor firme intermediare care nu au nici o contributie la cresterea satisfactiei consumatorului final.

Distributia pe piata interna nu se limiteaza numai la marfurile oferite de producatorii interni ci se refera si la produsele provenite din import. Aceste produse trec prin diferite niveluri intermediare pana ajung la consumatorul final. Totalitatea intermediarilor sau a operatorilor care contribuie la distributia unui produs importat constituie doar segmentul de pe piata interna a unui canal de distributie internationala care are ca prim participant producatorul extern. In segmentul intern al canalului de distributie internationala pot fi implicati: importatorul, un angrosist cu functii complete, un detailist si consumatorul, adica un numar de trei niveluri intermediare care se adauga celor de pe piata externa.

Distributia pe piata internationala

Alegerea canalelor de distributie internationala presupune anumite dificultati care deriva din particularitatile economice, politice, legislative ale fiecarei piete externe si din structurile specifice ale sistemelor de distributie cu ridicata si cu amanuntul pe aceste piete.

Tipologia intermediarilor care intervin in operatiunile de import-export este foarte variata. Canalele de distributie internationala prezinta anumite particularitati, insa ele nu se deosebesc in totalitate de cele care asigura distributia pe plan intern, deoarece din structura canalelor pentru produsele de import-export fac parte si segmente ale canalelor care asigura circulatia interna a marfurilor.

Particularitatile si diversitatea canalelor de distributie internationala sunt determinate de faptul ca producatorul si consumatorul fiind situati in tari diferite, intermediarii din componenta canalelor vor fi situati fie in tara importatoare, fie in tara exportatoare, fie in ambele tari, distributia internationala purtand amprenta caracteristicilor si tendintelor distributiei din fiecare tara.

Principalele tipuri de canale utilizate pentru distributia marfurilor ce fac obiectul operatiunilor de import-export, sunt:

canale directe (producator-consumator) – utilizate in operatiunile de import-export direct, specifice instalatiilor, utilajelor, anumitor materii prime;

canale scurte, cu un singur intermediar – in functie de natura si sediul intermediarului, acesta poate fi un exportator sau un importator (firma specializata in operatiuni de comert exterior sau o firma de comert interior care se aprovizioneaza direct de la producatorul extern);

canale lungi, cu doi sau mai multi intermediari (specifice distributiei bunurilor de consum) - conduc la cresterea costului distributiei si reducerea ponderii ce revine producatorului in pretul final platit de consumator.

Alegerea anumitor tipuri de canale de distributie internationala si modalitatile de acces depind de obiectivele strategice si resursele firmei, precum si de situatia pietei pe care va penetra, unele variante presupunand resurse financiare considerabile, riscuri mari si implicarea firmei pe termen lung.

In contextul economiei de piata contemporane, caracterizata printr-o complexitate deosebita a fenomenelor pe care le genereaza, metodele de distributie se afla intr-o continua evolutie.

Astfel, apar forme noi de vanzare cu ridicata si cu amanuntul, precum si noi sisteme de distributie cu amanuntul.

In toate zonele globului distributia a devenit un sector economic deosebit de dinamic, iar aparatul comercial a suferit profunde mutatii pe toate planurile, modificandu-si continuu metodele de rezolvare, formele de distributie, repartitia geografica, etc.

Fenomenele care au condus la o asemenea evolutie a distributiei sunt numeroase si pot fi impartite in doua grupe:

grupa fenomenelor referitoare la mutatiile intervenite in viata societatii, cuprinde: fenomenul demografic, cresterea puterii de cumparare, transformarea continua a modului de viata;

grupa fenomenelor ce se constituie drept cauze ale dinamismului distributiei si care se refera la modul de conturare a tehnologiilor comerciale si a consecintelor acestora asupra evolutiei si structurarii procesului respectiv.

Principalele tendinte care s-au conturat in ultimele doua decenii in evolutia distributiei marfurilor pe plan mondial sunt urmatoarele:

diminuarea ponderii circuitelor scurte in favoarea circuitelor foarte scurte sau directe si a circuitelor lungi, fapt posibil datorita perfectionarii sistemului informational si a comunicatiilor, imbunatatirea sistemelor de ambalare si prezentare a marfurilor, modernizarea mijloacelor de transport si manipulare a marfurilor care permit producatorilor de a se apropia de consumatori, practicand forme de desfacere directa a produselor. Pe de alta parte, existenta unor fenomene ca: deschiderea granitelor nationale, facilitatile acordate de diferite tari pentru penetrarea produselor straine, noile metode de ambalare si conditionare a marfurilor etc. , fac posibil tranzitul comercial de mare anvergura atat ca volum cat si ca arie geografica, ceea ce face necesara prezenta diferitelor tipuri de intermediari;

modificarea amplorii si a gradului de apropiere a circuitelor comerciale de punctele in care au loc procesele de consum. Aceleasi fenomene care actioneaza asupra lungimii circuitelor de distributie, isi pun amprenta si pe celelalte doua dimensiuni: latimea si adancimea. Este vorba de numarul de unitati prin care se realizeaza circuitele respective si de marimea acestor unitati.

dezvoltarea puternica a fenomenului de franchising (franciza) ca un circuit de distributie. Este vorba de un circuit comercial realizat pe baza unei licente de ordin comercial acordate de o intreprindere altei intreprinderi, pentru a exploata o marca originala, metode sau tehnologii comerciale deosebite, oferind concomitent asistenta tehnica si de gestiune necesara.

extinderea puternica a sistemelor de distributie integrate. Comertul integrat practicat de intreprinderile de mare capacitate a cunoscut in ultimele doua decenii un progres considerabil, acoperind toate domeniile sau ramurile comerciale, tinzand sa cuprinda majoritatea intreprinderilor comerciale;

presiunea concurentiala si preocuparile intreprinzatorilor de a moderniza continuu activitatea de distributie au generat o amploare deosebita a distributiilor verticale, orizontale si cu mai multe canale.

Circuitele de distributie verticala au in vedere un sistem format din producator, unul sau mai multi angrosisti si unul sau mai multi detailisti care actioneaza ca un tot unitar. Unul dintre membrii circuitului are drept de proprietate asupra bazei logistice, precum si drept de decizie asupra activitatii celorlalti.

Circuitele de distributie orizontala au in vedere reunirea resurselor a doua sau mai multor firme din ramuri de activitate diferite, cu scopul de a valorifica o ocazie favorabila pe care o ofera piata la un moment dat.

Circuitele de distributie cu mai multe canale sunt specifice firmelor care folosesc doua sau mai multe circuite de distributie, in scopul satisfacerii anumitor categorii de consumatori. Utilizarea unui asemenea circuit de distributie ofera intreprinderii trei avantaje importante: o mai buna acoperire a pietei, costuri de distributie mai mici si o personalizare mai mare a procesului de vanzare.

In ce priveste specificul politicilor comerciale promovate de UE, pe primul loc se situeaza aspectele referitoare la cresterea rolului distributiei in cadrul sectorului tertiar.

O astfel de abordare are in vedere, pe de o parte, cresterea sectorului tertiar, prin trecerea societatilor contemporane de la o economie industrializata spre o economie a informatiilor si centralizarea serviciilor, iar pe de alta parte, conturarea distributiei ca un mecanism esential al economiei UE, gestionand si asigurand atat distributia serviciilor generale cat si a celor turistice.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale actualei perioade pe care o parcurge economia tarilor membre ale UE in domeniul distributiei, il constituie preocuparea pentru gasirea unor modalitati adecvate de conlucrare intre marile firme si intreprinderile mici si mijlocii din acest domeniu.

O alta preocupare importanta in domeniul distributiei la nivelul tarilor membre ale UE o constituie asigurarea unei concurente corespunzatoare care sa contribuie atat la imbunatatirea continua a structurii si calitatii produselor si serviciilor cat si la mentinerea unor preturi echitabile, asigurarea unor facilitati de cumparare, dezvoltarea globala a comertului in cadrul pietei unice europene.

Intr-un astfel de context, firmele de distributie sunt obligate sa dezvolte in permanenta strategii de inovare si diversificare a activitatilor desfasurate, a produselor oferite, a preturilor si informatiilor necesare dialogului cu consumatorii. Dintre aceste strategii, cele mai importante sunt:

strategiile de aliante geografice sau preluare a controlului unor firme de catre altele mai puternice;

strategiile de cucerire a unei parti dintr-o anumita piata prin diferite segmente de distributie;

strategiile de distributie fundamentate pe concepte referitoare la promovarea spiritului si gandirii clientilor;

strategiile fundamentate pe concepte diferite referitoare la activitatea de baza.

Intrebari de autoevaluare

Ce reprezinta activitatea de distributie a marfurilor?

Ce intelegeti printr-un canal de distributie?

Ce intelegeti printr-un circuit de distributie?

Prin ce dimensiuni se caracterizeaza un canal de distributie si ce reprezinta fiecare dimensiune?

Enumerati cateva particularitati ale distributiei marfurilor pe piata interna.

Care sunt principalele tipuri de canale de distributie folosite in operatiunile de import-export?



Balaure, V. (coordonator), Marketing, Editura Uranus, Bucuresti, 2000

Balaure, V. – op. cit.

Foltean, F., L. Ladar (coordonatori) – Marketing, Editura Brumar, Timisoara, 2001

 Vezi Sursa AICI